1. Medicină internă
Examenul de medicină internă constă în anamneză, examen clinic general, analize paraclinice obligatorii înscrise în fişa medicală tip de siguranţa transporturilor, respectiv hemoleucograma completă, glicemie, uree, creatinină, fibrinogen, GGT – gamaglutamil-transpeptidază, colesterol total, examen sumar urină, test serologic pentru lues – VDRL, test HIV.
Electrocardiograma se efectuează la angajare şi apoi la controalele periodice după împlinirea vârstei de 40 de ani. Dacă există indicii/suspiciuni clinice, se pot solicita analize de laborator pentru determinarea toxicologică a prezenţei drogurilor.
Pentru precizarea diagnosticului, a stadiului şi evoluţiei unor afecţiuni medicale, în vederea stabilirii aptitudinii/inaptitudinii pentru exercitarea funcţiilor cu atribuţii în siguranţa transporturilor, se vor utiliza investigaţiile paraclinice suplimentare stabilite de medicul examinator. La recomandările acestuia se pot efectua Rx pulmonară, ecografie abdominală,
precum şi alte investigaţii clinice şi paraclinice.
2. Chirurgie generală
Examenul constă din anamneză pentru consemnarea antecedentelor chirurgicale (operatorii, traumatice, congenitale) şi examenul clinic general pentru evidenţierea afecţiunilor invalidante chirurgicale sau dobândite, afecţiunilor arteriale şi venoase periferice, somatice sau viscerale, utilizându-se la necesitate şi investigaţiile paraclinice corespunzătoare.
Pentru completa elucidare, cazurile vor fi îndrumate, după caz, la medici de alte specialităţi chirurgicale înrudite (urologie, ortopedie sau ginecologie).
3. Oftalmologie
Examenul oftalmologic va determina:
– acuitatea vizuală: examinarea la optotip ETRDS: distanţă (1,0; minimum 0,5 pentru ochiul mai slab), aproape (suficientă cu şi fără ajutor), cu şi fără corecţie (maximum: hipermetropie +5/, miopie -7; ochelarii sunt autorizaţi dacă sunt verificaţi periodic de un specialist);
– testarea vederii binoculare prin supresie monoculară (test Worth): existentă;
– testarea echilibrului oculomotor în poziţie primară (Cover test); motilitate oculară;
– tensiunea intraoculară (se va determina obligatoriu la examinaţii de peste 40 de ani);
– câmp vizual (perimetru computerizat);
– examen fund de ochi (oftalmoscop sau lentile biconvexe);
– simţ cromatic (test Isihara, Rabkin, anomaloscop, cromatoscop) – testul se bazează pe recunoaşterea culorilor unice şi nu pe diferenţele relative;
– sensibilitatea la contrast (tabele Pelli – Robson): bună.
4. Otorinolaringologie
Examenul ORL constă în: anamneză şi examen clinic obiectiv şi funcţional.
Examenul clinic constă în investigarea conform tehnicilor clasice de examinare (rinologie, faringolaringologie şi otologie).
Examenul funcţiei auditive se face prin:
a) acumetrie fonică – prin vocea şoptită şi vocea de conversaţie;
– tonalitate înaltă;
– tonalitate joasă;
b) audiometria se va face tuturor candidaţilor la admiterea în şcoli de calificare în siguranţa transporturilor, la angajare şi pentru controlul periodic. Auzul suficient este confirmat de audiogramă dacă persoana examinată poate purta o conversaţie telefonică, aude sunetele de avertizare şi mesajele radio. Deficienţa de auz nu trebuie să fie mai mare de 45 dB la 2.000 Hz pentru urechea care are cea mai slabă conducere aeriană a sunetului. În general, deficienţa de auz nu trebuie să fie mai mare de 40 dB la 500 şi 1.000 Hz;
c) examenul vestibular se va face cu ajutorul probelor spontane.
Se pot efectua examene funcţionale suplimentare:
– impedanţa;
– examen vestibular cu probe provocate;
– electronistagmografie;
– potenţiale de trunchi;
– testări alergologice şi imunologice;
– examene radiologice
5. Neurologie
Examenul neurologic se efectuează pentru depistarea eventualelor paralizii periferice sau de nervi cranieni, atrofii musculare, deformări ale scheletului.
Examenul complet va cuprinde:
– examinarea poziţiei statice şi a mersului, echilibrul în poziţie statică şi în mers, proba Romberg, atitudini particulare;
– motilitatea activă segmentară: forţa musculară segmentară;
– motilitate pasivă-hipertonii, contracturi – prezenţa unor mişcări involuntare, parţiale sau generalizate;
– reflexele osteotendinoase: prezenţă, intensitate, simetrie;
– reflexe cutanate, plantare: reacţie, simetrie;
– sensibilitate superficială (tactilă şi dureroasă);
– sensibilitate profundă (mioartrochinetică);
– coordonarea mişcărilor (proba index-nas, călcâi-genunchi).
Examenul nervilor cranieni: motilitate oculară, simetrie facială, nistagmus, deglutiţie, fonaţie, mişcările şi troficitatea limbii.
Vorbirea: depistarea tulburărilor afazice, expresive sau senzoriale.
Investigaţiile paraclinice suplimentare: radiografie craniană, şa turcească, electroencefalogramă, fund de ochi, electromiogramă, viteza de conducere motorie şi viteza de conducere senzitivă, examen Doppler pentru vasele mari (în condiţii de spitalizare).
6. Psihiatrie
Examenul psihic elementar cuprinde: aspectul general, anamneza cu evaluarea percepţiei, atenţiei, memoriei, gândirii, afectivităţii, comportamentului, voinţei, ritmului nictemeral, logicii acţiunilor, timpului de reacţie, conştienţei, criticii bolii.
Examen psihologic clinic
Diagnosticarea tulburărilor psihice se va face conform criteriilor internaţionale în vigoare.
Baza legislativă: NORME METODOLOGICE din 18 noiembrie 2013 privind examinarea medicală şi psihologică a personalului cu atribuţii în siguranţa transporturilor şi periodicitatea examinării
