1. Prevederi legale în România
Legislația acordă societăților comerciale înregistrate în România dreptul de a plăti o sumă zilnică pentru angajații delegați să efectueze activități în afara localității de reședință a angajatorului. Diurna face parte din aspectele contractuale stabilite de părți la semnarea contractelor de muncă. Diurna nu este plătită ca rambursare a cheltuielilor specifice de deplasare ci suplimentar față de acestea.
Diurna in valuta se diferentiaza pe doua categorii si se acorda la nivelul prevazut pentru fiecare tara in care are loc deplasarea, potrivit Anexei la HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar – actualizată 2014 . In statele din UE este prevazut acelasi nivel de diurna legala (35 euro/zi, cu posibilitatea de maxim fiscal de 2,5 ori x 35 euro/zi = 87,5 euro/zi). Taxele platite pentru diurna sunt definite de reglementarile fiscale românești in vigoare si depind de valoarea indemnizatiei.
Diurna zilnica de delegare si detasare pentru salariatii care au deplasari in interes de serviciu în România a fost modificată prin Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 60/21.01.2015 de la 13 RON/zi (cf. H.G. 1860/ 21.12.2006) la 17 RON/zi, cu o limita legala, conform Codului fiscal art. 21, alin. 3, lit (b), de 2.5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice (17 x 2,5 = 42,5 lei/zi).
Diferența dintre diurna acordată pentru state UE, de exemplu Germania, 35-87,5 Euro/zi și cea acordată pentru România se justifică și prin acoperirea costurilor mai mari ale activității din țări cu nivel de viață mai ridicat. Pentru Germania, această justificare este conformă cu scopul prevederilor MiLog, referitoare la salariul minim.
Diurna pentru delegarea si detasarea in alta localitate in interes de serviciu, in tara si in strainatate, a carei valoare depaseste 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru salariatii din institutiile publice se supune impozitului pe salarii (16%) și este inclusa in baza lunara de calcul a contributiilor sociale obligatorii, indiferent de entitatea platitoare.
La articolul 44 din Codul Muncii delegația nu poate depăși 60 de zile calendaristice intr-un an din inițiativa angajatorului si încă 60 de zile calendarisitice într-un an prin acceptul angajatului. Se poate aprecia, pe baza acestor prevederi, că indiferent câte curse face șoferul, el nu poate avea delegație mai mare de 120 de zile calendaristice în decursul a 365 de zile calendaristice. Nu sunt consemnate, în cursul controalelor care au avut loc la firmele de transport, informații practice despre acest aspect. Modul de aplicare a acestei prevederi va trebui clarificat de specialiști.
2. Modificări din 2015
A apărut OUG 28/2015, care vine să completeze Legea 344/2006 dar, din analiza textului, prevederile clarifică mai mult condițiile lucrătorilor mobili din alte domenii decât transportul. Această OUG contribuie la încadrarea problemei diurnei, pornind de la prevederile: „personalului angajatorilor stabiliți pe teritoriul României, care efectuează operațiuni de transport internațional, fiind trimis să lucreze pentru o perioadă de timp limitată pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, al Spatiului Economic European sau pe teritoriul Confederatiei Elvetiene și care nu se incadrează in situatiile prevazute la art. 4 alin. (2), i se aplică prevederile referitoare la delegare si diurna din Codul Muncii. Dacă detașarea/delegarea nu se face în cadrul unui contract distinct încheiat între întreprinderea care face detașarea și beneficiar, sunt aplicabile prevederile Codului Muncii cu privire la delegare și acordarea diurnei, iar dacă delegarea/detașarea se face în cadrul unui contract sunt aplicabile dispozițiile Legii 344/2006, cu completările ulterioare.
A fost promulgată și HG 582/2015 – Modificarea şi completarea HG 518/1995 Drepturi şi obligaţii deplasări în străinătate care completează Hotărârea Guvernului nr. 518/1995. Modificările nu afectează semnificativ prevederile aplicabile în transporturile rutiere.
3. Care este diferenta dintre delegare si detasare ?
Delegarea reprezintă exercitarea temporara a unor activități în afara locului muncii și poate avea o durata de maxim 60 de zile. Delegarea se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului iar acest lucru trebuie consemnat neapărat într-un document cum ar fi un act adițional la contractul de munca al salariatului respectiv. Totodată, daca salariatul refuza sa își prelungească delegarea, acesta nu poate fi sancționat disciplinar din acest motiv. Delegarea presupune existenta unui acord intre angajator si entitatea unde se trimite salariatul. In fapt, prin delegare se înțelege modificarea locului muncii cu păstrarea neschimbata a celorlalte elemente ale contractului de muncă. In conformitate cu prevederile art 44. alin 2 din Codul muncii pe perioada deplasării salariatul are dreptul, pe lângă plata cheltuielilor de transport și cazare, și la o indemnizație de delegare (diurnă) in conditiile prevăzute de lege sau contractul colectiv de munca.
Detașarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului muncii la un alt angajator in scopul exercitării unor lucrări in interesul acestuia. Detașarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult un an. Însă, în mod excepțional, perioada detașării poate fi prelungita pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detașarea, cu acordul ambelor părți, din 6 in 6 luni. Detașarea este obligatorie prin ordinul angajatorului pentru prima perioada. Cu toate acestea, salariatul are dreptul sa refuze, din motive personale temeinice. Contractul individual de munca încheiat cu angajatorul inițial se suspenda pe perioada detașării, in ceea ce privește efectele esențiale, fiind cedat temporar angajatorului la care s-a făcut detașarea. Salariatul are dreptul la plata cheltuielilor de transport, cazare si la o indemnizație de delegare (diurna) stabilita prin contract individual/ colectiv de munca .
Numărul zilelor calendaristice pentru care se plătește indemnizația zilnică de delegare sau de detașare se calculează de la data și ora plecării până la data si ora înapoierii mijlocului de transport din și in localitatea unde își are locul permanent de muncă.
Se considera 1 zi de delegare sau detașare egala cu 24 de ore.
Pentru delegarea cu o durata de o singura zi sau pentru ultima zi ,in cazul delegării de mai multe zile, se acorda indemnizație numai daca durata delegării este de cel putin 12 ore.
Mai precis, conform HG 518/ 1995, actualizata 2016 (care este atașată), CAPITOLUL II (Indemnizaţii în valută) Secţiunea I (Diurna) Art. 7 (3): Pentru fracţiunile de timp care nu însumează 24 de ore, diurna se acordă astfel: 50% până la 12 ore şi 100% pentru perioada care depăşeşte 12 ore.
4. Diurna este dovadă a plății salariului minim
Diurna este dovada pentru plata salariului minim, conform cu cele stabilite de instanțe: Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat, în cauza C-396/15, că este acceptabilă diurna ca parte a dovedirii achitării salariului minim. Curtea a observat că, din moment ce o indemnizație pentru deplasarea zilnică nu este platită cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv de lucrator pentru detașare, aceasta trebuie considerată, în conformitate cu directiva specifică, ca fiind o alocație specifică detașării și, astfel, ca făcând parte din salariu.
Într-o scrisoare de răspuns (Nr. III a 7-39083-34) la interpelările privind salariul minim din Germania, Ministerul Federal al Muncii și Problemelor Sociale din Germania a precizat, prin poziția exprimată de Astrid Schneider-Sievers, Consilier ministerial, că:
„În măsura în care se plătește o diurnă suplimentar la rambursarea cheltuielilor efective ale angajatului pentru transport și cazare, și anume servește scopului de a compensa dezavantajele care se creează prin aceea că angajatul nu își poate executa munca în locul său de reședință și în mediul său obișnuit, iar mărimea acestora depinde de țara în care este utilizat angajatul și astfel sunt compensate costurile de viață diferite dintre România și Germania, atunci o astfel de diurnă poate fi luată în calculca fiind o parte din salariul minim”.
Conform unor informații postate pe situl Vamii germane, diurna este acceptată ca dovadă a plății, cu excepția unei sume de 452 de Euro care are altă justificare decât cea acceptată pentru salariul minim şi se poate deduce că ar fi un fel de coș minim de supraviețuire în Germania. Mai concret, din diurna stabilită, suma de 452 Euro impărțită la 30 de zile, adică 15 Euro zilnic nu pot conta pentru dovada salariului minim.
Traducerea postarii originale este mai jos:
Calcularea salariului minim în cazul deplasărilor pe termen scurt (maxim 1 lună, nota noastră), care vor fi cel mai frecvente în transportul rutier internațional, se va efectua astfel:
Conform Secțiunii 2(6) din Ordonanța privind Taxele de Asigurări Sociale, în cazul în care într-o lună calendaristică lucrătorul nu este angajat permanent în activități care intră în sfera de aplicare a Legii Salariul Minim pe economie, sumele calculate se înmulțesc cu 10/30 pentru fiecare zi reprezentând cifra prevăzută în Ordonanța privind Taxele din Asigurări Sociale pentru a rezulta suma care urmează să fie dedusă.
Exemplu:
Un angajat care este detașat în Germania și lucrează acolo zece zile în luna aprilie primește o diurnă de 10 x 45 de euro = 450 euro pentru perioada respectivă. În cazul în care diurna acoperă, printre alte cheltuieli, costul de cazare și masă în Germania, totalul de 452 de euro pe lună este deductibil în conformitate cu Ordonanța privind Taxele de Asigurări Sociale din Germania. În acest exemplu sunt recunoscute 10/30 (a treizecea parte pe zi) = 1/3 din acest total, care reprezintă 150.66 de euro. Aceasta înseamnă că [450 euro – 150.66 euro =] 299.34 euro, sumă considerată ca salariu minim pe economie conform legislației germane.
5. Controalele ANAF în transporturi
In cursul anului 2014, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală a demarat verificări pe linia prevenirii şi combaterii evaziunii fiscale, care se manifestă în domeniul muncii nedeclarate şi subdeclarate, în cadrul unui proiect pilot vizând creşterea conformării fiscale în domeniul impozitului pe salarii şi contribuţiilor sociale.
Comunicatului de presa Nr. 908173/23.10.2014 emis de A.N.A.F. preciza că:
„În acest context, suplimentar faţă de acţiunile care vizează combaterea muncii nedeclarate, verificările au fost extinse şi la contribuabili autorizaţi ca agenţi de muncă temporară, având în vedere împrejurările specifice în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Riscul fiscal evaluat este caracterizat de discrepanţa majoră dintre veniturile la care se stabilesc şi plătesc obligaţii fiscale, de regulă salariul minim în România şi a celor considerate neimpozabile de agenţii de muncă temporară, semnificativ mai mari decât cele impozabile, diurna medie plătită fiind de aproximativ 1500 de euro pe lună. Au fost constatate însă și cazuri extreme, în care veniturile asupra cărora s-a plătit impozit și contribuții sociale au fost la nivelul salariului de baza minim brut pe țară pentru un program de lucru parțial de 2 ore pe zi (reprezentând 322 lei în 2014), în timp ce diurna neimpozabilă a atins și 2000-2500 euro. Specificul acestei activităţi constă în faptul că agentul de muncă temporară încheie separat un contract de muncă temporară cu fiecare salariat temporar şi un contract de punere la dispoziţie cu utilizatorul. În aceste condiţii, fiecare angajat cunoaşte de la începutul misiunii de muncă temporară locul de desfăşurare a activităţii şi îşi asumă obligaţiile menţionate în contractul de muncă temporară.
…
Având în vedere aspectele constatate, coroborate cu prevederile legale incidente, sumele acordate cu titlu de diurnă au fost reîncadrate din punct de vedere fiscal de asemenea având în vedere împrejurările în care au fost săvârşite faptele, au fost sesizate organele de urmărire penală. În ceea ce privește măsurile asigurătorii dispuse și instituite în timpul controalelor antifraudă la contribuabilii verificați pentru asigurarea recuperării prejudiciilor și împiedicarea înstrăinarii patrimoniului (…)în cauză fiind aplicabile prevederile art 149, alin (12), lit. a) din Codul de procedură fiscală, așa cum de altfel rezultă și din adresele de înființare a popririi transmise de organele fiscale.”
ln cadrul proiectului pilot au fost iniţiate inspecţii fiscale şi la societăţi comerciale care desfăşoară activităţi de transporturi, urmare cărora a rezultat necesitatea clarificării tratamentului fiscal al diurnei acordate şoferilor care desfăşoară astfel de activităţi.
Având în vedere aspectele menţionate, în data de 23.12.2014 (prin ordinul 803233) s-a dispus de către conducerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, suspendarea tuturor inspecţiilor fiscale la societăţile comerciale care desfăşoară activităţi de transporturi, până la clarificarea aspectelor de natură fiscală privind modul de impozitare al diurnelor acordate şoferilor.
6. Amnistia fiscală
Legea amnistiei fiscale a intrat in vigoare la sfârșitul lunii iulie 2015, astfel ca o serie de obligatii au fost anulate pentru cateva categorii de contribuabili.
Actul normativ este legat de reîncadrarea activității independente în activitate dependenta, din cauza căreia o parte dintre romani au fost somați să plăteasca taxe in mod abuziv. Astfel, obligatiile de plata stabilite de ANAF pana la 1 iunie, in aceste conditii, vor fi sterse.
Legea stipulează anularea obligațiilor fiscale pentru cei care au primit indemnizații de delegare, cum ar fi diurnele, pe care organele fiscale le-au considerat salarii.
Legea a fost aprobata de Camera Deputatilor, for decizional, in 24 iunie 2015, si a fost promulgata de presedintele Klaus Iohannis aproape o luna mai tarziu, in 20 iulie.