1. Condiții generale
Pentru a avea acces la ocupaţia de operator de transport rutier, întreprinderile trebuie sã îndeplineascã cerinţele prevãzute la art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, întreprinderile care exercită ocupaţia de operator de transport rutier trebuie:
(a) să aibă un sediu real și stabil pe teritoriul unui stat membru;
(b) să aibă o bună reputaţie;
(c) să aibă capacitatea financiară adecvată;
și
(d) să aibă competenţa profesională necesară.
Statele membre pot decide să impună cerinţe suplimentare, care trebuie să fie proporţionale și nediscriminatorii, pe care între prinderile trebuie să le îndeplinească pentru a exercita ocupaţia de operator de transport rutier.
2. Managerul de transport
Întreprinderea care exercită ocupaţia de operator de transport rutier desemnează un manager de transport, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 .
O întreprindere care exercită ocupaţia de operator de transport rutier desemnează cel puţin o persoană fizică, managerul de transport, care îndeplinește cerinţele de bună reputație și de competență profesională și care:
(a) conduce permanent și efectiv activităţile de transport ale întreprinderii;
(b) are o legătură autentică cu întreprinderea, cum ar fi aceea de a fi un angajat, director, proprietar sau acţionar al acesteia, sau administrează întreprinderea sau, în cazul întreprinderii persoană fizică, este însăși persoana respectivă;
și
(c) este rezident în Comunitate.
În cazul în care o întreprindere nu îndeplinește cerinţa privind competenţa profesională stabilită, autoritatea competentă poate să îi acorde autorizaţia de exercitare a ocupaţiei de operator de transport, fără a fi desemnat un manager de transport cu condiţia ca:
(a) întreprinderea să desemneze o persoană fizică rezidentă în Comunitate care îndeplinește cerinţele stabilite și care este îndreptăţită în temei contractual să îndeplinească, în numele întreprinderii, atribuţii de manager de transport;
(b) contractul dintre întreprindere și persoana menţionată să precizeze sarcinile pe care aceasta din urmă trebuie să le îndeplinească permanent și efectiv și să indice respon sabilităţile care îi revin persoanei respective în calitate de manager de transport. Sarcinile care trebuie precizate includ, în special, coordonarea activităţilor de întreţinere a vehiculelor, verificarea contractelor și a documentelor de transport, contabilitatea de bază, alocarea încărcăturilor sau a serviciilor pentru fiecare conducător auto și vehicul și verificarea procedurilor de siguranţă;
(c) în calitate de manager de transport, persoana menţionată poate să conducă activităţile de transport a cel mult patru întreprinderi diferite, efectuate cu ajutorul unui parc cu o capacitate maximă combinată de 50 de vehicule. Statele membre pot decide să diminueze numărul întreprinderilor și/sau numărul total de vehicule din parcul gestionat de persoana respectivă;
și
(d) persoana menţionată îndeplinește sarcinile precizate în exclusivitate în interesul întreprinderii, iar responsabilităţile acesteia sunt exercitate în mod independent faţă de orice întreprinderi pentru care întreprinderea în cauză efectuează operaţiuni de transport.
Statele membre pot decide dacă un manager de transport desemnat poate lucra pentru mai multe companii în funcție de un număr de întreprinderi sau un parc de vehicule care nu depășește limitele stabilite.
Întreprinderea informează autoritatea competentă referitor la managerul (managerii) de transport desemnat (desemnaţi).
Orice modificare în ceea ce priveşte managerul de transport desemnat se comunică autorităţii competente de către operatorul de transport în maximum 15 zile de la data acesteia.
Certificatul de competenţă profesională a managerului de transport se obţine în baza pregătirii profesionale iniţiale, urmată de o examinare, în condiţiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.
Deţinătorii de certificate de competenţă profesională au obligaţia de a urma cursuri pentru pregătirea profesională periodică în domeniile enumerate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, la intervale de cel mult 10 ani, care se finalizează printr-o evaluare privind actualizarea cunoştinţelor, în condiţiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.
Deţinătorii de certificate de competenţă profesională care nu au mai condus o întreprindere de transport rutier de marfă sau o întreprindere de transport rutier de persoane în ultimii 5 ani au obligaţia de a urma cursuri de pregătire profesională periodică, care se finalizează printr-o evaluare privind actualizarea cunoştinţelor, în condiţiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.
În vederea actualizării cunoştinţelor pe care le deţin, managerii de transport au obligaţia să urmeze cursuri pentru pregătirea profesională continuă, care se finalizează printr-o evaluare privind actualizarea cunoştinţelor, în condiţiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.
3. Sediul companiei de transport
Autoritatea competentă stabileşte prin norme modalitatea de îndeplinire a condiţiilor referitoare la cerinţa privind sediul.
În vederea respectării cerinţei stabilite la Condițiile generale compania de transport trebuie:
(a) să aibă un sediu, situat în respectivul stat membru, în incinta căruia își păstrează principalele documente de lucru, în spe cial documentele contabile, documentele de gestionare a per sonalului, documente conţinând date referitoare la perioadele de conducere și perioadele de repaus și orice alte documente la care trebuie să aibă acces autoritatea competentă, în scopul verificării condiţiilor prevăzute de prezentul regulament.
Statele membre pot solicita ca întreprinderile stabilite pe teritoriul lor să aibă și alte documente disponibile oricând la sediile acestora.
(b) odată ce autorizaţia este acordată, să dispună de unul sau mai multe vehicule, care sunt înmatriculate sau puse în circulaţie în alt mod în conformitate cu legislaţia din statul membru respectiv, indiferent dacă vehiculele respective se află în proprietatea sa sau sunt deţinute, de exemplu, în temeiul unui contract de cumpărare în rate, de închiriere sau de leasing;
(c) să își desfășoare operaţiunile referitoare la vehiculele menţionate la litera (b) permanent și efectiv, cu echipamentele administrative necesare și cu echipamentele și instalaţiile tehnice corespunzătoare, într-un centru de exploatare situat în statul membru respectiv.
4. Buna reputație a transportatorului
Cerinţa privind buna reputaţie trebuie îndeplinită de către întreprindere şi de către managerul de transport al întreprinderii.
Autoritatea competentă stabileşte prin norme:
a) modalitatea de îndeplinire a condiţiilor referitoare la cerinţa privind buna reputaţie;
b) procedura administrativă prin care se constată pierderea bunei reputaţii a întreprinderii/managerului de transport;
c) măsurile cu efect echivalent măsurii de reabilitare pentru îndeplinirea cerinţei privind buna reputaţie.
Statele membre stabilesc condiţiile pe care o întreprindere sau un manager de transport trebuie să le îndeplinească pentru a se conforma cerinţei privind buna reputaţie stabilite, cu o rezerva explicată mai jos.
Pentru a stabili dacă o întreprindere a îndeplinit cerinţa respectivă, statele membre iau în considerare conduita întreprinderii, a managerilor de transport ai acesteia și a oricărei alte persoane relevante, după cum poate fi stabilit de către statul membru. Orice referire în prezentul articol la condamnări, sancţiuni sau încălcări include condamnările, sancţiunile sau încălcările întreprinderii înseși, ale managerilor de transport ai acesteia și ale oricărei alte persoane relevante, după cum poate fi stabilit de către statul membru.
Condiţiile menţionate mai sus includ cel puţin următoarele cerinţe:
(a) să nu existe niciun motiv serios pentru a pune la îndoială buna reputaţie a managerului de transport sau a întreprinderii de transport, cum ar fi condamnări sau sancţiuni rezultate în urma oricăror încălcări grave ale normelor naţionale în vigoare în următoarele domenii:
(i) drept comercial;
(ii) legislaţia privind insolvenţa;
(iii) condiţiile de remunerare și de muncă ale profesiei; (iv) circulaţia rutieră;
(v) răspunderea profesională;
(vi) traficul cu fiinţe umane sau traficul de droguri; și
(b) managerul de transport sau întreprinderea de transport să nu fi fost, în unul sau mai multe state membre, condamnat(ă) sau să nu i se fi aplicat sancţiuni pentru încălcări grave ale normelor comunitare în special în ceea ce privește:
(i) perioadele de conducere și perioadele de repaus ale con ducătorilor auto, timpul de lucru și instalarea și utiliza rea aparaturii de înregistrare;
(ii) masa și dimensiunile maxime ale vehiculelor utilitare utilizate în cadrul traficului internaţional;
(iii) calificarea iniţială și formarea continuă a conducătorilor auto;
(iv) controlul tehnic al vehiculelor utilitare, inclusiv inspecţiile tehnice obligatorii ale autovehiculelor;
(v) accesul la piaţa transportului rutier internaţional de marfă sau, după caz, accesul la piaţa transportului rutier de persoane;
(vi) siguranţa transportului rutier de mărfuri periculoase; (vii) instalarea și utilizarea dispozitivelor de limitare a vitezei pe anumite categorii de vehicule;
(viii) permisul de conducere;
(ix) accesul la ocupaţie;
(x) transportul de animale.
Atunci când unui manager de transport sau unei întreprinderi de transport i-a fost aplicată o condamnare sau o sancţiune, în unul sau în mai multe state membre, pentru unul dintre cele mai grave cazuri de încălcare a normelor comunitare, menţionate în anexa IV, autoritatea competentă a statului membru de stabilire aplică în mod corespunzător și în timp util o procedură administrativă corespunzătoare, inclusiv, dacă este cazul, un control efectuat la sediul întreprinderii vizate.
Procedura stabilește dacă, datorită circumstanţelor specifice, pierderea bunei reputaţii ar constitui o reacţie disproporţionată în acel caz particular. Orice astfel de constatare este argumentată și justificată corespunzător.
Dacă autoritatea competentă constată că pierderea bunei reputaţii ar constitui o reacţie disproporţionată, aceasta poate decide că buna reputaţie nu este afectată. În acest caz, motivele se consemnează în registrul naţional. Numărul deciziilor de acest tip va fi indicat în raportul specific.
Dacă autoritatea competentă nu constată că pierderea bunei reputaţii ar constitui o reacţie disproporţionată, condamnarea sau sancţiunea conduce la pierderea bunei reputaţii.
Comisia întocmește o listă a categoriilor, a tipurilor și a gradelor de gravitate ale încălcărilor grave ale normelor comunitare care, în plus faţă de cele prevăzute în anexă, pot determina pierderea bunei reputaţii. Statele membre iau în considerare informaţiile privind respectivele încălcări, inclusiv informaţiile primite de la alte state membre, atunci când își stabilesc priorităţile pentru controale.
Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale regulamentului prin completarea acestuia și care se referă la lista în cauză, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul 1071/2009.
În acest scop, Comisia:
(i) stabilește categoriile și tipurile de încălcări întâlnite cel mai frecvent;
(ii) definește gradul de gravitate a încălcărilor în funcţie de potenţialul acestora de a genera un pericol de moarte sau de vătămări grave;
și
(iii) prevede frecvenţa de repetare începând de la care încăl cările repetate sunt considerate ca fiind mai grave, luând în considerare numărul de conducători auto utilizaţi în cadrul activităţilor de transport conduse de managerul de transport.
Cerinţa stabilită, de bună reputație, rămâne neîndeplinită până când se aplică o măsură de reabilitare sau orice altă măsură cu efect echivalent, în conformitate cu dispoziţiile de drept intern relevante.
5. Capacitatea financiară
Autoritatea competentă stabileşte prin norme modalitatea de îndeplinire a condiţiilor referitoare la cerinţa privind capacitatea financiară.
În vederea respectării cerinţei de capacitate financiară, o întreprindere trebuie să poată în orice moment să facă faţă obligaţiilor sale financiare pe parcursul exerciţiului financiar anual. În acest sens, întreprinderea trebuie să demonstreze, pe baza conturilor anuale certificate de un auditor sau de o persoană acreditată în mod corespunzător, că dispune în fiecare an de capital și rezerve în valoare totală de cel puţin 9000 EUR pentru un singur vehicul utilizat și de 5 000 EUR pentru fiecare vehicul suplimentar utilizat.
În sensul prezentului regulament, valoarea euro în monedele naţionale ale statelor membre care nu participă la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare se stabilește în fiecare an. Cursurile aplicate sunt cele obţinute în prima zi lucrătoare din luna octombrie și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceste cursuri intră în vigoare la data de 1 ianuarie din anul calendaristic următor.
Prin derogare de la cele de mai sus, autoritatea competentă poate accepta sau solicita ca o întreprindere să demonstreze capacitatea sa financiară printr-un certificat, cum ar fi o garanţie bancară sau o asigurare, inclusiv o asigurare de răspundere profesională, eliberat de una sau mai multe bănci sau de alte instituţii financiare, inclusiv societăţi de asigurare, care garantează pentru întreprindere printr-o garanţie personală și solidară pentru sumele stabilite mai sus.
Conturile anuale menţionate, precum și garanţia bancară, care trebuie verificate, sunt cele ale entităţii economice stabilite pe teritoriul statului membru în care a fost solicitată eliberarea unei autorizaţii, și nu cele ale oricăror alte entităţi stabilite într-un alt stat membru.
6. Competența profesională
În vederea respectării cerinţei de competență profesională, persoana sau persoanele vizate dispun de cunoștinţele corespunzătoare nivelului prevăzut în anexă, în ceea ce privește materiile enumerate în anexă. Aceste cunoștinţe trebuie demonstrate prin susţinerea unei examinări scrise obligatorii care poate fi completată printr-o examinare orală, dacă un stat membru decide astfel. Aceste examinări sunt organizate în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în anexă. În acest sens, statele membre pot decide să impună formarea înaintea examinării.
Persoanele în cauză susţin examinarea în statul membru în care au reședinţa obișnuită sau în statul membru în care lucrează. Reședinţa obișnuită este locul în care o persoană locuiește în mod normal, adică timp de cel puţin 185 de zile în fiecare an calendaristic, datorită legăturilor de ordin personal care demonstrează existenţa unei legături strânse între acea persoană și locul unde locuiește.
Cu toate acestea, reședinţa obișnuită a unei persoane ale cărei legături de ordin profesional se află într-un alt loc decât cel al legăturilor sale de ordin personal și care, drept urmare, locuiește alternativ în locuri diferite situate în două sau mai multe state membre, se consideră a fi locul unde acea persoană are legături de ordin personal, cu condiţia ca acea persoană să se întoarcă acolo în mod regulat. Această ultimă condiţie nu este impusă în cazul în care persoana locuiește într-un stat membru pentru executarea unei misiuni cu durată determinată. Frecventarea de cursuri la o universitate sau școală nu implică transferul reședinţei obișnuite.
Numai autorităţile sau organismele autorizate în acest sens de către un stat membru, conform unor criterii definite la nivel naţional, pot organiza și certifica examinările scrise și orale menţionate. Statele membre verifică periodic conformitatea cu dispoziţiile prevăzute în anexă a condiţiilor în care examinările sunt organizate de către respectivele autorităţi sau organisme.
Statele membre pot autoriza, conform unor criterii proprii, organisme care să asigure candidaţilor formare de înaltă calitate în vederea pregătirii pentru examinări, precum și formare continuă pentru managerii de transport în vederea actualizării cunoștinţelor pe care aceștia le deţin, dacă doresc aceasta. Statele membre respective verifică periodic dacă organismele în cauză continuă să îndeplinească criteriile pe baza cărora au obţinut autorizarea.
Statele membre pot promova formarea periodică în domeniile enumerate în anexă, la intervale de zece ani, pentru a garanta că managerii de transport sunt la curent cu evoluţiile din sector.
Statele membre pot solicita ca deţinătorii de certificate de competenţă profesională, care nu au mai condus o întreprindere de transport rutier de marfă sau o întreprindere de transport rutier de persoane în ultimii cinci ani, să urmeze noi cursuri de formare profesională pentru a-și actualiza cunoștinţele referitoare la evoluţiile actuale ale legislaţiei la care se face referire în anexă.
Un stat membru poate excepta acele persoane care deţin anumite calificări din învăţământul superior sau tehnic, eliberate în același stat membru și care presupun cunoașterea tuturor materiilor enumerate în lista din anexă și pe care le desemnează special în acest sens, de la examinarea materiilor respective acoperite de calificări. Excepţiile se aplică numai acelor secţiuni din anexă pentru care calificările acoperă toate materiile enumerate sub titlul fiecărei secţiuni.
Un stat membru poate excepta de la părţi specificate ale examinărilor pe titularii de certificate de competenţă profesională valabile pentru operaţiuni de transport naţional în statul membru respectiv.
Un certificat eliberat de autoritatea sau organismul abilitat trebuie prezentat ca dovadă a competenţei profesionale. Acest certificat nu este transmisibil către nicio altă persoană. Acesta se întocmește conform elementelor de siguranţă și modelului de certificat și poartă ștampila autorităţii sau a organismului autorizat care l-a eliberat.
Comisia adaptează anexele la progresul tehnic. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul 1071/2009.
Comisia încurajează și facilitează schimbul de experienţă și informaţii privind formarea, examinările și autorizarea, între statele membre sau prin intermediul oricărui organism desemnat de aceasta.
Exceptarea de la examinare
Statele membre pot decide să excepteze de la examinările menţionate persoanele care fac dovada că au condus permanent o întreprindere de transport rutier de mărfuri sau o întreprindere de transport rutier de persoane în unul sau mai multe state membre pentru o perioadă de 10 ani înainte de 4 decembrie 2009.
7. Declararea inaptitudinii managerului de transport
Atunci când un manager de transport își pierde buna reputaţie autoritatea competentă declară managerul de transport ca fiind inapt să conducă activitatea de transport a unei întreprinderi.
Până la luarea unei măsuri de reabilitare în conformitate cu dispoziţiile naţionale relevante, certificatul de competenţă profesională al managerului de transport declarat inapt, își pierde valabilitatea în toate statele membre.
